Diogene din Sinope (n. cca. 412 î.e.n. - d. cca. 323 î.e.n.) a fost un filozof antic grec. A fost cel care a consacrat Şcoala cinică, un curent filozofic fondat în secolul V î.e.n. de Antistene, un discipol al lui Socrate. Cinismul considera că scopul vieţii este fericirea, ce nu putea fi atinsă decât prin virtute. Pentru obţinerea virtuţii, filozofia cinică pleda pentru o viaţă naturală, la limita necesarului supravieţuirii, lipsită de norme sociale, respingerea convenţiilor de orice fel şi o preocupare deosebită pentru problemele etice.

Diogene a fost o persoană controversată. După ce a desfigurat chipurile de pe câteva monede - aşa cum fusese sfătuit de Oracolul din Delphi, Diogene a fost exilat din oraşul său natal. S-a stabilit în Atena unde a devenit discipolul lui Antistene şi a început să trăiască o viaţă simplă, într-un butoi de lângă templul lui Cybele, purtând aceeaşi haină şi iarna şi vara. Şi-a făcut un scop în viaţă din a critica instituţiile oraşului pe care le acuza de corupţie, dar şi pe atenieni pentru modul lor de trai, plin de vanitate şi artificialitate şi lipsit de sinceritate. Deşi acţiunile sale îi şocau pe concetăţenii săi, era admirat pentru consecvenţa cu care îşi respecta principiile de viaţă. Potrivit unei legende, Alexandru cel Mare ar fi rostit odată că Dacă nu eram Alexandru, aş fi vrut să fiu Diogene.

Pentru că trăia exact ca un câine, Diogene era deseori insultat cu epitetul câinos, din care el făcuse o virtute. Este încă neclar dacă numele curentului cinism provine din termenul grecesc pentru câine (kynos) sau de la locul de reuniune al discipolilor lui Antistene, gimnaziul Cynosargos.

Crates din Teba, discipolul lui Diogene, a adunat principiile lui filosofice care ne-au parvenit sub formă de aforisme. Cel mai cunoscut dintre ele povesteşte că Diogene obişnuia să umble prin oraş cu lampa aprinsă în toiul zilei, iar când era întrebat ce caută, răspundea Caut un om onest!