John W. Campbell, Jr. (n. 1910 - d. 1971) a fost un publicist american de science-fiction. În 1937 a fost numit editor al celebrei reviste Astounding Stories, cea mai longevivă publicaţie americană de science-fiction (fondată în 1929). Un an mai târziu, Campbell schimbă numele revistei în Astounding Science-Fiction şi începe să publice pentru prima dată lucrările unor scriitori debutanţi ca A. E. van Vogt, Robert A. Heinlein sau Isaac Asimov, ce vor deveni ulterior unii din cei mai populari scriitori de literatură sf. Politica lui editorială este creditată drept factorul determinant ce a dat startul perioadei numite Golden Age of Science Fiction (Epoca de Aur a Science-Fiction), cuprinsă între 1938 şi 1946.

John Campbell este considerat cea mai influentă figură din istoria timpurie a science-fiction ce a modelat dezvoltarea sf-ului modern. Asimov este unul dintre cei ce au recunoscut că personalitatea exigentă a lui Campbell l-a format ca scriitor de ştiinţă. Campbell le cerea insistent scriitorilor pe care îi publica să depună eforturi pentru a înţelege atât ştiinţa cât şi psihologia personajelor din povestirile lor fantastice. Cea mai faimoasă replică a sa, ce descrie explicit cerinţele sale, este: "Inventează o creatură ce gândeşte la fel ca un om sau mai bine decât un om, dar nu chiar ca un om".

În editorialele scrise de Campbell începând cu anii '40, apar pentru primă dată legile lui Finagle, însă acestea nu au reuşit să intre în cultura populară la fel de repede precum a făcut-o legea lui Murphy, popularizată spre sfârşitul anilor '50. Legile lui Finagle au fost popularizate mai târziu de autorul american de science-fiction Larry Niven în colecţia sa de povestiri Known Space, ce a debutat în 1964.

Legile lui Finagle sunt de fapt un set de observaţii empirice considerate adevărate, ce au fost distilate de-a lungul a zeci de ani din experienţa dobândită de diverşi experimentatori şi culese de John Campbell. Se presupune că cele mai multe dintre ele au fost formulate în vremea profesorului Erich von Nagle despre care se spune că a făcut următoarea observaţie fundamentală: "Dacă o sfoară are un capăt, atunci sigur mai are încă unul".