Albert Einstein (n. 1879 - d. 1955) a fost un fizician teoretician german. În 1916 a publicat teoria modernă a gravitaţiei cunoscută sub numele de Teoria Generală a Relativităţii care generalizează teoria elaborată de Isaac Newton. Teoria dezvoltată de Einstein a revoluţionat fizica secolului XX, predicţiile sale fiind ulterior confirmate de experimente. Cea mai cunoscută consecinţă a teoriei relativităţii este echivalenţa dintre energie şi masă, care a fost descrisă de Einstein în faimoasa ecuaţie E = mc2.
În 1921 Einstein a primit Premiul Nobel pentru Fizică dar pentru o altă teorie, cea a efectului fotoelectric, în care a explicat variaţia energiei electronilor emişi cu frecvenţa radiaţiei electromagnetice absorbite în termeni de cuante de energie (fotoni), pe baza unei teorii elaborate de Max Planck în 1901.
Explicarea efectului fotoelectric a fost un punct de cotitură în dezvoltarea mecanicii cuantice la care şi-au adus contribuţia fizicieni ca Paul Dirac, Werner Heisenberg sau Erwin Schrodinger, dar în special Niels Bohr, cu care Einstein a intrat într-un conflict de idei din cauza interpretării pe care Bohr o propunea pentru dimensiunea atomică şi subatomică a materiei.
Einstein a rămas un adversar al teoriei cuantice până la moarte, pentru că nu a putut accepta consecinţele acesteia, pe care el le-a denumit acţiuni ciudate la distanţă. Deşi recunoştea corectitudinea legilor mecanicii cuantice, el mărturisea într-o scrisoare către Max Born că nu crede că universul în care trăim este unul haotic (întâmplător) ci unul ordonat, afirmându-şi credinţa că Dumnezeu nu joacă zaruri.