Bernard Mannes Baruch (n. 1870 - d. 1965) a fost un om de afaceri american. A reuşit să acumuleze o avere considerabilă înainte de a împlini 30 de ani, făcând speculaţii financiare pe piaţa zahărului. În 1903 îşi înfiinţează propria firmă de brokeraj, intitulată The Lone Wolf of Wall Street (Lupul Singuratic de pe Wall Street), din cauză că refuza să se alăture vreunei companii de investiţii. Până în 1910 devenise cel mai cunoscut investitor de pe Wall Street.

Şi-a dedicat timpul pentru consilierea a doi preşedinţi americani, Woodrow Wilson şi Franklin D. Roosevelt, în chestiuni de apărare naţională şi probleme economice. În 1918 a devenit preşedintele War Industries Board, o agenţie de stat înfiinţată în timpul primului război mondial pentru coordonarea achiziţiilor de resurse de război. Sub conducerea sa, agenţia a reuşit să gestioneze economia americană într-o perioadă dificilă, impunând companiilor standardizarea produselor pentru creşterea eficienţei, acest lucru ducând la creşterea producţiei industriale americane cu 20% între 1917 şi 1919.

După încheierea primei conflagraţii mondiale, Baruch a susţinut înfiinţarea unei agenţii mai puternice pentru gestionarea resurselor de război, avertizând că Statele Unite trebuie să se pregătească pentru o posibilă nouă conflagraţie. În 1946 a fost numit de preşedintele Harry Truman ca reprezentat al SUA în Comisia pentru Energie Atomică a Organizaţiei Naţiunilor Unite, unde a prezentat planul Baruch, care propunea colaborarea între naţiuni în privinţa energiei atomice în scopuri paşnice şi distrugerea armamentelor nucleare.

Baruch a fost si un filantrop, contribuind major la iniţiativa primei doamne Eleanor Roosevelt pentru construirea unor comunităţi în care să fie relocate familiile minerilor ce intraseră în şomaj. Obişnuia să se plimbe şi să se odihnească pe băncile din parcurile centrale din Washington D.C. şi New York, timp în care dezbătea probleme guvernamentale cu trecătorii.