Franz Kafka (n. 1883 - d. 1924) a fost un scriitor născut la Praga (Cehia), care la acea vreme făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Kafka a influentat în mod considerabil mişcarea culturală existenţialistă, a cărei doctrină filozofică accentuează individualitatea şi libertatea individului. Temele exitenţialismului ce se regăsesc şi în lucrările lui Kafka sunt absurdul situaţiei, alienarea individului, angoasa, neputinţa raţiunii şi devenirea personală.

Toate lucrările sale au fost scrise în limbă germană, cea mai cunoscută lucrare a sa fiind nuvela Der Process (Procesul) publicată după moartea sa (1925), ce narează povestea unui om arestat şi urmărit în justiţie de o autoritate misterioasă, fără ca personajului principal sau cititorului să le fie adusă la cunoştinţă crima săvarşită. Procesul anticipează în mod surprinzător situaţiile absurde trăite de oameni în timpul regimurilor totalitariste naziste şi staliniste. Cu toate acestea, există încă o controversă în dezbatere, criticii nepunându-se de acord dacă Kafka a fost un scriitor politic sau nu.

În timpul perioadei comuniste opera lui Kafka a fost aspru contestată; pe de o parte, existau opinii ca el ar fi satirizat societatea birocratică şi degradarea instituţiilor din Imperiul Austro-Ungar aflat în perioada destramării lui - o trăsătura a ideologiei socialiste în fază incipientă, pe de altă parte, opinii care susţineau că alienarea descrisă de Kafka nu este în acord cu principiile orânduirii comuniste care, dimpotrivă, lupta cu eradicarea alienării.

Kafka rămâne însă unul din cei mai influenţi scriitori ai secolului XX, numele lui fiind folosit pentru descrierea conceptelor şi situaţiilor ce amintesc de povestirile lui drept kafkiene - în care omul este copleşit de puterea birocratică şi trăieşte sentimente de neputinţă, dezorientare şi inutilitate.